Glanda hipofiza sau pituitară este o glandă având dimensiunea unui bob de mazăre, situată în şaua turcească, la baza creierului, într-o depresiune a osului sfenoid care poartă numele de şa turcească.

Hipofiza este glanda care controlează funcţiile tuturor celorlalte glande endocrine. Având în vedere rolul deosebit de important pe care îl au unii hormoni secretaţi de ea, cât şi pentru legătura directă pe care o are cu hipotalamusul (centrul de control al sistemului nervos), hipofiza este denumită şi "glanda şefă".

Hipofiza este o glandă de dimensiuni mici, care cântăreşte circa 0,5 g şi are dimensiuni de 10/13/6 mm. Din spaţiul pe care i-l ofera cavitatea şeii, hipofiza nu ocupă decât două treimi, restul fiind umplut cu ţesut lax, cu rol de susţinere.

Din punctul de vedere al structurii, glanda hipofiză este alcatuită din două porţiuni, care au atât structură, cât şi funcţii distincte:

1. lobul anterior (adenohipofiza) Primul lob constituie 80% din glanda şi are în structura sa grămezi neregulate de celule glandulare. Aceste celule conţin granule în care sunt stocaîi hormonii secretaţi. Adenohipofiza secretă hormonul de creştere (STH), cu rol în dezvoltarea oaselor şi a cartilajelor, prolactina (PRL), cu rol în dezvoltarea sânilor şi în apariţia lactaţiei, hormonul melanocitostimulator (MSH), care intervine în pigmentarea pielii după expunerea la lumină. Adenohipofiza secretă, de asemenea, hormoni cu acţiune asupra glandelor endocrine periferice: tireotropul (TSH) care controlează secreţia glandei tiroide, adrenocorticotropul (ACTH) care controlează secreţia glandei suprarenale, gonadotropii (FSH si LH) pentru controlul hormoniloe sexuali .
2. lobul posterior (neurohipofiza).Lobul posterior poartă numele de neurohipofiză şi nu secretă hormoni, ci stochează şi eliberează în circulaţie urmatorii hormoni: vasopresina sau hormonul diuretic, care are rol în absorbţia apei de la nivelul rinichilor şi oxitocina, hormon care stimulează celulele musculare ale uterului şi contribuie la expulzia fătului. Are un rol important şi în ejecţia laptelui. Absenţa hormonului diuretic duce la apariţia diabetului insipid, boală în care pacientul are o urină foarte diluată şi în cantitate mare.

Secreţia glandei hipofize este reglată de hormonii glandelor pe care le controlează prin fenomen de feed-back negativ. Astfel dacă nivelul unui hormon din sânge creşte din diverse cauze, glanda ghipofiză va secreta o cantitate mai mică de hormon hipofizar care controlează glanda respectivă. De exemplu, dacă creşte nivelul de hormoni tiroidieni datorită unui nodul tiroidian (sau din orice altă cauză), atunci nivelul de TSH va fi scăzut.

Consecinţe ale afectării hipofizei sunt gigantismul, acromegalia în caz de creştere a secreţiei de STH, nanismul hipofizar în caz de scădere a secreţiei de STH. Insuficienţa globală a hormonilor adenohipofizari determină sindromul Seehan Simmonds. Creşterea secreţiei de ACTH determină sindromul Cushing. Scăderea ADH determină diabetul insipid.