Herpesul este o infectie virala comuna provocata de virusul herpes simplex ce se prezinta sub forma unor vezicule pruriginoase pline cu fluid. Majoritatea oamenilor au parte de cel putin un episod viral cu herpes simplex in cursul vietii.Exista doua tipuri principale de virus herpes simplex: tipul 1, asociat mai ales cu infectiile faciale si bucale; si tipul 2, care prezinta de regula afectare genitala.Atat tipul 1 cat si tipul 2 de herpes simplex sunt rezidenti intr-o stare latenta in fibrele nervoase care conduc sensibilitatea de la nivelul pielii. In timpul unui atac viral, virusul se multiplica pe traiectul nervilor si la suprafata pielii si produce leziunile specifice acestei infectii. Dupa vindecare, virusul nu se mai multiplica cu aceeasi rata si se retrage de la nivelul pielii in lungul fibrelor nervoase, revenid la starea latenta, fara semne clinice, de dinaintea infectiei. 

Primul atac viral are loc de obicei la copii sau tineri si sunt de regula forme usoare sau subclinice. In zonele suprapopulate din tarile subdezvolatate s-a constatat ca toti copii au fost infectati inaintea varstei de 5 ani.
Infectiile cu virusul herpes simplex tip 2 au loc in special dupa pubertate si de cele mai multe ori se transmite pe cale sexuala. Simptomele apar inca de la prima infectie.

Infectia este transmisa de la o persoana cu o infectie activa sau de la un individ fara simptome. Virusul se gaseste in saliva si in secretiile genitale in timpul atacului viral si persista cateva zile sau chiar saptamani dupa vindecare. Cantitatea de virusi eliminata in timpul episodului infectios este de 100 sau chiar 1000 de ori mai mare decat in perioada de inactivitate. Transmiterea se face prin contact direct cu secretiile ce contin virusurile.
 

Leziunile sau ranile minore ale pielii constituie porti de intrare pentru virusi si inlesnesc contractarea infectiei. Virusul poate fi inoculat in orice zona a corpului pentru a produce o noua infectie, chiar daca a existat sau nu o infectie anterioara cu oricare tip viral.
 

Dupa prima infectie se dezvolta o anumita imunitate fata de herpes simples, insa acesta nu ofera o protectie totala impotriva viitoarelor recidive. Atunci cand imunitatea este precara, atat prima infectie cat si urmatoarele episoade infectioase, tind sa aiba o frecventa mai mare si sa fie mult mai grave si persistente.
 

Prima infectie herpetica poate fi usoara si sa treaca neobservata, insa de cele mai multe ori manifestarile clinice sunt mai severe decat in cazul recurentelor. Fata de tipul 1, infectiile initiale cu tipul 2 sunt mai marcante.
 

Leziunine primei infectii se vindeca complet si foarte rar lasa cicatrice. Dupa vindecare, virusul nu dispare din organism.Infectiile recurente pot fi declansate de diferiti factori printre care febra, expunerea la soare, actiunea vantului, perioada menstruala, traumatisme, stres emotional, operatii sau interventii stomatologice. De cele mai multe ori nu se poate stabili ce a provocat eruptia.

Aspectul clinic al infectiei cu virus herpes simplex este tipic.

Exista cateva medicamente antivirale orale sau cu utilizare topica (locala) precum aciclovir, famciclovir, valaciclovir. Nu exista un vaccin pentru a preveni aceasta boala contagioasa, dar exista cateva metode de preventie inainte si in timpul infectiei. Daca apare o senzatie de arsura, intepatura sau mancarime intr-o zona a corpului in care a existat o infectie herpetica, trebuie evitat contactul acelei zone cu alte persoane. In cazul gingivostomatitei herpetice, trebuie evitat sarutul, folosirea la comun a canilor, paharelor, balsamelor de buze.