Hepatita B este o afectiune inflamatorie a ficatului datorata virusului hepatic B, avand ca rezultat distructia celulelor hepatice, cu posibilitatea evolutiei in unele cazuri spre ciroza si cu un risc crescut de evolutie spre cancer hepatic la unele persoane.
 

 Cum se transmite Hepatita B ?
 
 

De la nivelul ficatului, virusul hep.B este diseminat in fluidele corpului: sange, lichid seminal, secretie vaginala si saliva. Contactul cu aceste lichide provenind de la o persoana infectata, poate determina transmiterea virusului la persoane sanatoase:

• contactul sexual neprotejat cu o persoana infectata;
• contactul cu obiecte contaminate cu astfel de fluide : ace (inclusiv cele folosite la tatuaje sau piercing), instrumente chirurgicale sau stomatologice (nesterilizate), ustensile folosite la manichiura sau pedichiura, lame de ras.
• mama infectata poate transmite virusul nou-nascutului in timpul nasterii.
• transfuzii cu sange sau produse derivate din sange contaminat.
   

In aproximativ 30-40% nu se poate depista calea de transmitere a virusului.
 

 Cum nu se transmite virusul Hepatitei B ?
 
 

Virusul hep B nu se transmite prin contacte intamplatoare ca:

• stransul mainilor;
• sarutul pe obraz
• consumul de alimente pregatite de o persoana purtatoare a virusului
• vizitarea unei persoane infectate
• joaca cu un copil care este purtator
• stranutul sau tusea
   
   

 Care sunt persoanele expuse riscului e infectie cu virusul hepatic B ?  

• persoanele care intra in contact cu sangele sau fluidele persoanelor infectate (personalul medical!!!
• cei care ajung sa aiba acest contact in timpul unor interventii de prim ajutor oferit, inclusiv pompierii, politistii);
• cei care au avut leziuni tegumentare care au ajuns in contact cu fluide infectate de la alta persoana (de exemplu in cazul unor conflicte violente soldate cu leziuni corporale);
• cei care locuiesc in aceeasi casa cu o persoana infectata, au un risc crescut de a fi infectati;
• nou-nascutii din mame infectate care nu au primit imunoglobulina anti-hepB si nu au fost vaccinati imediat dupa nastere
• persoanele care au contact sexual neprotejat (fara prezervativ) cu o persoana purtatoare a virusului sau cu infectie cronica (risc crescut pentru cei care au mai mult de un partener sexual);
• persoanele care folosesc droguri injectabile;
• persoanele care au primit transfuzii de sange cu sange netestat pentru virusul hepB (testul a fost descoperit in 1975); un risc crescut il prezinta persoanele care au primit numeroase transfuzii de sange sau derivate sangvine, bolnavii de hemofilie, pacientii care fac hemodializa;
• persoanele care lucreaza sau sunt internate in aziluri sau spitale de boli cronice (cu perioade lungi de internare);
• persoanele care calatoresc in zone cu incidenta crescuta a bolii sau vin in contact cu persoane provenite din asemenea zone ( China, S-E Asiei, Africa sub-Sahariana, Canada de Nord)- Romania este inclusa in randul tarilor cu prevalenta medie a hepatitei cronice;
• persoanele care lucreaza sau sunt inchise in inchisori;
   
   

 Care sunt simptomele in cazul infectarii cu virusul Hepatitei B ?  

• multe persoane care au contactat recent virusul, pot sa nu prezinte nici un fel de simptome (pana la 40% din cei infectati) fiind descoperiti intamplator cu ocazia testarii pentru donarea de sange ca fiind purtatori;
• sau pot prezenta simptome asemanatoare unei gripe: pierderea apetitului alimentar, oboseala (care persista de saptamani), dureri musculare sau articulare, greturi, varsaturi,dureri abdominale sau in zona ficatului, diaree, eruptie cutanata, febra moderata, urina inchisa la culoare, scaune decolorate, icter (coloratia galbena a pielii si ochilor);

Simptomele pot aparea intr-un interval de 25-180 de zile dupa expunerea la virus.
 

 Cum se pune diagnosticul de Hepatita B ? 
 
 

Singura metoda de a identifica infectia cu virusul hepB este prin intermediul testelor de sange specifice ( aceste teste nu sunt incluse in testele de rutina):

• HBsAg (antigenul de suprafata al virusului hepB): cand acest test este pozitiv, inseamna ca persoana respectiva este infectata cu virusul hepB si il poate transmite si la alte persoane
• Anti-HBs ( anticorpi impotriva antigenului de suprafata al virusului hepB): cand acest test este pozitiv, inseamna ca persoana respectiva are deja dezvoltata imunitate impotriva virusului hepB, fie deoarece a avut deja boala, fie datorita faptului ca a fost vaccinat.
• Anti-HBc ( anticorpi impotriva antigenului core -nucleu- al virusului hepB): cand acest test este pozitiv, inseamna ca persoana respectiva este infectata cu virusul hepB, sau a fost infectata mai demult cu acest virus.

Pentru persoanele infectate cu virusul hepB, care au nivele crescute ale virusului in sange, se mai pot determina HBeAg ( antigenul e al vir hepB) si HBV ADN ( ADN-ul viral), teste care cand sunt pozitive indica o mare infectiozitate a persoanei respective.
 

 Ce i se poate intampla unei persoane care a fost infectata cu virusul Hepatitei B ?
 
 

1) Sa dezvolte imunitate:

 95% din adultii infectati dezvolta anticorpi si se refac spontan in aproximativ 6 luni. Dupa aceasta ei raman cu imunitate impotriva virusului si nu sunt contagiosi pentru ceilalti.

• testele de sange vor evidentia prezenta anticorpilor anti-HBs si anti HBc
• ei nu vor putea dona sange
• aceste persoane nu vor mai face niciodata hepatita B (aceasta imunitate nu ii protejeaza insa de infectia cu alti virusi hepatici)
   

2) Sa ramana cu infectie cronica:

• daca virusul nu este eliminat din organism in 6 luni de la infectare, persoana respectiva este considerata purtatoare sau infectata cronic.
• cu cat persoana este mai tanara in momentul infectarii, cu atat riscul de a dezvolta hepatita cronica este mai mare (nou-nascutii dezvolta hep. cronica in proportie de 80-90%, copiii sub 5 ani dezvolta hep. cronica in proportie de 30-50%, iar adultii fac hep. cronica doar in proportie de 10%)
• aceasta persoana poate sa nu aiba nici un simptom, la analizele de rutina, enzimele hepatice (GOT, GPT) pot fi normale
• virusul persista insa in sange si in lichidele corpului, iar persoana respectiva poate contamina alte persoane.
• testele de sange vor evidentia prezenta HBsAg si a anticorpilor anti-HBc
• desi majoritatea bolnavilor cronici de hepB raman in aceasta faza de inactivitate a bolii, in unele situatii hepatita devine din nou activa, plasand aceste persoane pe pozitia celor cu risc crescut de a dezvolta ciroza, insuficienta hepatica sau cancer hepatic
   
   

 Ce complicatii pot sa apara ?
 
 

Uneori, virusul isi poate continua activitatea distructiva asupra celulelor ficatului, uneori in liniste, pe perioade de ani de zile, putand duce in final la distrugere importanta a ficatului cu fibrozarea acestuia si instalarea cirozei hepatice. Aceasta va fi o piedica in circulatia sangelui prin ficat ducand la cresterea presiunii sangvine in venele care aduc sangele de la stomac si de la intestin spre ficat. Rezultatul este aparitia varicelor venoase esofagiene, gastrice cu riscul ruperii acestora si declansarea unei hemoragii digestive cu risc vital ( bolnavul varsa sange sau are scaune negre, pastoase-melena).De asemenea apare ascita, precum si alte tulburari datorate unei functionari insuficiente a ficatului.

O alta complicatie este aparitia unui cancer hepatic.
 

 Ce ar trebui sa stie un purtator (bolnav cronic) de Hepatita B ? 

-un purtator poate transmite boala altor persoane, chiar daca el sau ea nu prezinta nici un fel de simptome.
 DE RETINUT:

1. virusul este prezent in sange, saliva, lichid spermatic si secretie vaginala!
2. membrii familiei care traiesc impreuna cu un purtator ar trebui testati si vaccinati
3. un purtator nu ar trebui sa aiba niciodata contact sexual neprotejat, decat daca persoana cu care are acest contact este imuna la hepatita B (a avut deja boala) sau a fost vaccinata.

  
 ESTE IMPORTANT:

• sa efectueze controale anuale la medic (chiar daca se simte bine) pentru evaluarea functiei hepatice si pentru controlul ecografic al ficatului in vederea depistarii precoce a unei eventuale evolutii spre cancer hepatic
• sa evite consumul de alcool, pentru ca afecteaza in mod nefavorabil ficatul.

 ESTE IMPORTANT:

• sa se consulte cu medicul inainte de a lua orice fel de medicamente, inclusiv calmante ale durerilor, antiinflamatorii in timpul racelilor, vitamine, remedii naturiste, plante, ceaiuri sau suplimente nutritionale (unele dintre acestea pot cauza efecte distructive asupra ficatului!)
• nu ar trebui sa doneze sange, plasma, organe, tesuturi sau sperma.
• trebuie sa-si informeze medicii cu care intra in legatura, medicul stomatolog si partenerul sexual ca este purtator de virus hepB pentru ca acestia sa-si poata lua masurile de protectie necesare.
• se recomanda ca purtatorii sa se vaccineze impotriva virusului hepatic A (un alt virus care poate afecta ficatul si care poate cauza afectarea severa a acestuia in cazul in care este vorba si de o infectie anterioara cu virusul hepatic B)
   
   

 Ce ar trebui sa stie o femeie gravida, infectata cu virusul Hepatitei B ? 

1. o femeie care este infectata cu virusul hepatitei B poate transmite infectia la fat in timpul nasterii
2. toate femeile gravide ar trebui testate pentru hepatita B (antigenul HBs) in primele 3 luni de sarcina.
3. pentru femeile care apartin grupelor cu risc crescut de infectare se recomanda retestare si in ultimele luni de sarcina.
4. toti copii trebuie vaccinati la nastere pentru protectie impotriva virusul hepatitei B
5. peste 90% din femeile purtatoare de virus hep.B transmit virusul in timpul nasterii catre fat.
6. nou-nascutul trebuie sa primeasca imunoglobulina anti-hepatitaB si prima doza a vaccinului anti-hepB in primele 12 ore dupa nastere, urmatoarele doze ale vaccinului fiind date la 1 luna si 6 luni.
7. in majoritatea cazurilor, acestea vor proteja fatul de infectia cu virusul hep.B. Copii trebuie testati la 9-12 luni post vaccin.
8. mamele isi pot ingrijii copiii.
9. daca nu sunt tratati, 90% din nou-nascutii din mame purtatoare de virus ar putea face boala cronica.
    
    

 Cum se poate asigura protectia impotriva virusului Hepatitei B ?

• protectia impotriva virusului hep.B se face prin vaccinare (pentru cei care nu au fost deja infectati). Aceasta inseamna trei doze : a doua doza se face la interval de 1 luna de prima doza, iar a 3-a doza la 6 luni dupa prima doza. Vaccinul se face intramuscular si se poate administra deodata cu alte vaccinuri in cadrul programelor de vaccinare. 
• pentru copii se recomanda ca vaccinarea sa fie inceputa de la nastere. A doua doza se face la 1 luna si a treia doza la 6 luni.
• protectia dureaza cel putin 10-15-25 de ani si uneori toata viata. Nu se recomanda revaccinari.
• vaccinarea se recomanda la toti nou-nascutii, copii si adolescenti (0-18 ani), putand sa fie facuta la orice varsta ( cea mai crescuta rata de infectie cu virusul hep.B se inregistreaza intre varstele 15-39 de ani, in principal prin transmitere sexuala). De asemenea se recomanda celor care sunt expusi la locul de munca la contactul cu sange, celor care se drogheaza si celor care au mai mult de un partener sexual, precum si celor care au hepatita C sau alte afectiuni cronice hepatice.
• imunoglobulina specifica (HBIG) ofera protectie imediata, inainte ca vaccinul sa-si faca efectul, de aceea administrarea sa trebuie facuta imediat dupa expunere, daca este posibil. Un procent de 70-75% din cei care primesc HBIG imediat dupa expunere ( in general infectarea facandu-se prin ace nesterile sau prin contact sexual) nu contacteaza virusul si sunt protejati pentru cel putin trei luni. 
   SE RECOMANDA: folosirea prezervativului 

Purtarea de manusi protectoare pentru persoanele care vin in contact sau curata diferitele secretii umane ( pansamente, tampoane etc) acoperirea prin pansamente protectoare a ranilor si zgarieturilor de la suprafata pielii nu se imprumuta si nu se folosesc din alta parte decat cele personale: lame de ras, periuta de dinti, unelte de manichiura si pedichiura, cercei asigurati-va ca acele folosite pentru diferite injectii (droguri!), piercing sau tatuaje sunt sterilizate in mod corect curatati suprafetele murdare cu sange folosind solutii cu 1 parte inalbitor dezinfectant si 10 parti apa.
 

 Cum se trateaza Hepatita B ?
 
 

TRATAMENTUL SE ADRESEAZA DOAR HEPATITEI CRONICE !
NU EXISTA TRATAMENT PENTRU HEPATITA ACUTA !

• tratamentul se face cu Interferon (IFN) injectabil sau cu Lamivudine oral
• Interferonul actioneaza prin stimularea imunitatii organismului in lupta sa cu virusul.
• nu toti bolnavi cu hepatita cronica B au indicatie de tratament cu Interferon (mai putin de 50% au aceasta indicatie).
• initial, doar 40% din cei tratati cu IFN raspund la tratament; unii dintre ei vor prezenta recaderi la intreruperea tratamentului. In final, cam 35% din cei tratati vor avea beneficii dupa tratament.
• IFN-ul poate avea efecte secundare prin scaderea numarului de celule albe in sange si de trombocite, prin supresia maduvei. De aceea este necesara monitorizarea in timpul tratamentului cu IFN a celulelor albe sangvine, a trombocitelor si a enzimelor hepatice (GOT, GPT).
• Lamivudina actioneaza direct asupra virusului hepB impiedicand inmultirea acestuia in organism.