Chimioterapia este o utilizare sistemică a medicamentelor care tratează cancerul. Medicaţia se administrează în general, intramuscular sau intravenos.

În anumite tipuri de malignităţi cum ar fi boala Hodgkin, leucemia şi cancerul testicular, poate produce o vindecare completă, chiar şi atunci când cancerul este diseminat.

Chimioterapia se administrează mai frecvent după o operaţie de îndepărtare a tumorii, chiar şi atunci când nu există indicii clare de diseminare a cancerului. Aceasta se numeşte chimioterapie adjuvantă. În unele cancere, mai ales de sân şi colorecal, chimioterapia adjuvantă a scăzut risul de reapariţie a cancerului. Iar persoanele cărora li se administrează această terapie trăiesc în general mai mult decât cei care nu fac tratamentul.

Chimioterapia poate fi, de asemenea, folosită înainte de operaţie pentru a reduce tumora şi a face operaţia mai uşoară şi mai eficientă. Aceasta se numeşte chimioterapie neoadjuvantă şi se practică în cancerele de cap, gât şi sân. În cazurile în care cancerul nu este vindecabil, chimioterapia poate ameliora simptomele şi creşte calitatea vieţii. Acesta este numit tratament paliativ.
Chimioterapia poate implica mai multe medicamente. Combinaţia chimioterapică se referă la un grup de medicamente care conlucrează pentru distrugerea celuleor canceroase. Pe de altă parte, chimioterapicele adesea afectează şi celulele normale, pe lângă cele canceroase.
Celulele normale cel mai frecvent afectate par a fi cele care se divid rapid, cum sunt cele din măduva osoasă, din mucoasa gastrică, din aparatul reproducător şi din foliculii piloşi. După terminarea tratamentului, aceste celule, de obicei, îsi revin.
În funcţie de medicamentele folosite, chimioterapia poate avea diverse efecte adverse. Acestea pot fi căderea părului, leziuni în cavitatea orala, dificultăţi de a înghiţi, uscăciunea gurii, greaţă, vărsături, diaree, sângerări şi infecţii.